wolf's angel
Just a woman
Data inscrierii: 02/Apr/2008
Mesaje: 11836
Localitate: BACAU
|
 Trimis: 14/01/2009 12:16 Titlul subiectului: |
 |
|
Plante de apartament
Begonia
Acest gen al familiei Begoniaceae (familie care cuprinde cca 350 specii) vine din regiunile tropicale si subtropicale (Braziliz, India, sudul Africii etc.).
Avand caractere si aspecte variate, begoniile sunt cand erbacee, cu rizomi sau cu tuberculi, cand in forma de arbusti sau urcatoare.
Florile femele au un receptacul concav si un ovar cu trei loji pe care este sudat un pistil divizat.
Florile mascule au sudat pe receptaculul convex 2-4 foliole petaloide si in centru un grup de stamine galbene. Dupa felul vegetatiei le putem grupa astfel:
Specii cu vegetatie continua, din care fac parte begoniile cu rizomi, begoniile semiarbusti si begoniile urcatoare, care la randul lor se impart in alte doua grupe: begonii cultivate pentru flori si begonii cu frunze decorative;
Specii cu vegetatie intrerupta, in care tintra specii cu rizomi ale caror tulpini aeriene mor in fiecare an.
Inmultirea se face frecvent prin seminte si rar prin butasi de tulpina. Semnatul se poate face prin ianuarie pana in martie in pamanturi bine descompuse, afanate: pamant de frunze, turba maruntita si nisip.
Semintele fine se seamana uniform, ceva mai des, pe suprafata pamantului fara sa fei acoperite. Pana la rasarire, pentru pastrarea umiditatii constante, vom acoperii semanaturile cu un geam, arisind dimineata 1 ½ - 2 ore.
Se repica, cand rasadul are 2-3 frunfulite, la 1-2 cm distanta. Fiindcă rasadul putrezeste usor se va uda prudent. Cand rasadul se mareste, se trece la ghivece mici intr-un amestec humos si nisip.
Inmultirea prin butasi se face incepand din februarie pana vara. Inradacinarea lor se va face in sere sa rasadnite.
Specii de begonii ce vegetatie continua. Specii cultivate pentru flori: Begonia hybrida ‘Elatior’ provenita din B socotrama X B tuberhibrida, floare florifera, destul de joasa, dar compacta, prefera un loc luminos, dar nu razele directe ale soarelui. Iarna se aseaza la o fereastra orientata spre sud. Nu suporta temperaturile ridicate. Temperatura obisnuita a apartamentelor ii convine. Se uda moderat, dar regulat. In perioada de crestere se vor administra o data pe saptamana ingrasaminte diluate.
Soiuri mai cunoscute: ‘Baardse’s Glory’ cu flori mijlocii de nuanță roz-carmin; ‘Emita’, flori portocalii; ‘Cees Tas’, flori rosu aprins, timpurii; ‘Georg Arends’, rosu-somoniu, timpuriu; ‘Gertrud Heck’, cu flori roz, foarte mari, timpurii.
Begonia hybrida. Begonia ‘Gloire de Lorraine’ provine din Begonia socotroma X Begonia dregei. Planta joasa si compacta, este foarte bogata in flori colorate rosu, roz sau alb. Ca si celor dinainte, ii place lumina, dar nu razele directe ale soarelui. Se vor uda, dar nu in exces, evitand stagnerea apei in farfurioara de sub ghiveci. In tot timpul verii se vor administra, o data pe saptamana, ingrasaminte lichide. Se mentine bine intr-o camera mai putin incalzita, temperaturile ridicate facand sa-I cada bobocii si frunzele. Planta de zi lunga (care se dezvolta slab sau chiar nu infloreste daca nu I se da un supliment de lumina de cel putin 6 ore 20 wati pe m2), ai caror butasi din frunze desi se inradacineaza nespus de bine la oemperaturi ridicate (peste 20oC), nu produc inflorescente de trăsătură decat daca sunt tinute la o temperatura de pana la 15-20oC. se remarca urmatoarele soiuri: Gloire de lorraine ‘Alba’; ‘Koncurrent’, roz, roz deschis si roz puternic; ‘ege’s favorit’, roz inchis; ‘Juwel’, roz inchis; ‘Marina’, roz inchis.
Begonia hybrida. Varietatile cu flori mici, roa, sunt foarte placute. De fapt, ele se dovedesc a fi superioare si prin faptul ca sunt singurele care nu-si pierd usor florile si frunzele. Cand peioada infloritului a trecut, ii vom taia din ramuri si din inflorescentele uscate trecand-o, totodata, la alt ghiveci, intr-un pamant bogat si bine drenat.
Se poate pastra intr-o incapere temperata si se uda regulat cu pap la 35oC.apa rece este aparte de nociva. Pentru a avea inflorire prelungita, ii vom administra, regulat, ingrasaminte diluate.
Begonia metallica. Originara din Brazilia detine un loc de frunte in marea familie a begoniilor. Cu flori de marime mijlocie, roz, abunda de frunze mari verzi cu reflexe metalice, de bronz. Poate atinge dimensiuni considerabile, de aceea terbuie sa-I aplicam taieri, cu care ocazie vom face butasi (10-12 cm lungime) necesari pentru a o inmulti. Inradacinarea lor se face cu usurinta intr-un metiaj de turba si nisip pe care-l vom mentine usor umed. Pentru trecerea la ghivece, vom folosi unpamant bogat si bine drenat. Se uda frecvent in timpul perioadei de vegetatie, rarind mult in timpul iernii.
Begonia semperflorens Link et Otto. Este decorativa atat prin frunzele verzi, lucioase aramii cat si prin abundentele flori rosii, roz sau albe. Infloreste aproximativ tot anul. Nu suporta soarele direct, dar ii este foarte agreabila lumina. Udarile abundente din timpul verii se vor intrerupe iarna. Ii convine perfect temperatura normala de apartament.
Inmultirea se realizeaza foarte usor prin butasi (tije de 8-10 cm) inradacinati intr-un pahar cu apa (pentru amatori) si pe parapet pentru culturi industriale. Soiurile mai des intalnite in cultura: ‘Flore Pleno’, ‘Gigantea’, ‘Rosea’, ‘Carminea’, ‘Elegantisima Alba’.
Specii de begonii cultivate pentru frunze decorative. Dintre begoniile cele mai decorative, in rarisim prin frunze se remarca: Begonia X bunchii hort. (cu frunze rotunde, puternic gofate pe margini verzi-brune), Begonia X featsi hott.; Begonia amabilis Lind; Begonia discolor Ait.; Begonia deliciosa lind.; Begonia decora Stapf etc.
Begonia rex Putz,. Originara din estul indiei, are rizomi subterani carnosi, ridicandu-se usao deasupra solului in forma de tulpini taratoare. Frunzele, de un verde metalic la centru si pa margini cu o zona concentrica argintie, sunt ascutit cordiforme, dintate, mari de 30 cm lungime si late de 20 cm. florile purine, roz, sunt dispuse intr-o cima ramificata erecta. Inmult9irea se face in general, prin divizarea tulpinilor sau a rizomilor, prin butasi de frunze mature sau din lastari terminali. Semeneturile se trateaza la fel ca la celeleate begonii.
Begoniile cu frunze decorative, fiind mai delicate ca cele ce decoreaza prin flori, pretind un pamant de ericacee amestecat cu pamant de frunze, sau pamant de padure ina amestec cu turba bine maruntita. Soiuri: ‘Aurora von Konixmark’ – floare de marime mijlocie, purpur-carmin; ‘Damon’ – rosu purpuriu; ‘Friede’, floare mare rosie; ‘Konig Heindrich’ – purpur carmin; ‘Herman Teupel’ – colorit rosie; ‘Jupiter’; ‘Meteor’; ‘Saturn’ si ‘Venus’.
Begonia diadema Lind., cu soiurile: ‘Fee’ – floare roz; ‘Forelle’; ‘Slamander’.
Begonia imperialis Lem., cu tulpini in forma de rizomi, scurte, groase. Este originara din Mexic. Florile mijlocii, dispuse in cime albe-verzui, sunt neinteresante. In schimb, frunzele de un verde masliniu inchis, cu nervuri verzi cenusii neregulat cordiforme, paroase pe fata, sunt destul de decorative. Se inmulteste prin butasi de frunza si diviziunile tulpinii. Are doua varietati mai cunoscute: maculata si smaragdina.
Specii cu vegetatie intrerupta.
Begonia gracilis, cu tulpini ramificate suculente, are rizomi in forma de tuberculi. Frunzele mici (garnisite cu peri) sunt lobat dintate. Florile, de asemenea mici, dispuse in umbrele axilare, au culoare roz. Infloreste vara. Aceasta specie a dat nastere la multe varietati, dintre care citam:
Begonia gracilis rosea: florile au colorație roz, infloreste abundent, Begonia gracilis grandiflora, cu rizomi in forma de tuberculi, este originara din Peru. Tulpina, de 45 cm, sustine un corimb de flori albe-verzui. Infloreste toamna. Are frunze de un verde lucitor, lobat dintate, petiol lung cu peri.
Begonia tuberhybrida (face parte din grupa begoniilor cu tuberculi). Exista o gama variata de culori: de la roz pastel pana la rosu inchis, oranj, alb, galben.
In parcuri si gradini, cultivata cu pricepere, in platbande, borduri,in lumina filtrata sub ramurile copacilor inalti, in fata masivelor de arbusti etc., Begonia tuberhybrida poate realizează o adevarata simfonie de culori, cu un urmare remarcabil incepand din vara pana toamna.
De asemenea, se poate planta in combinatie cu: Campanula, lacramioare, ferigi, saxifraga, gladiole etc. Are tuberculi cu calibru de 4-10 cm, rotunzi si carnosi. Florile unisexuate: flori mascule multiple au stamine, florile femele, mai putine, au stigmate scurte. Ele pot fi simple sau dubel, cu petale ondulate sau crestate.
Se poate inmulti prin seminte, tuberculi sau butasi.
Se dezvolta bine in soluri bogate in humus, usoare, afanate, poroase, permeabile, cu proprietatea de a mentine umezeala.
Un melanj tipic de pamant este constituit din: 1/3 turba, sphagnum, 1/3 frunza (bine putrezita) si 1/3 nisip. Esential este sa se creeze un mediu care sa retina umezeala, dar sa permita o buna drenare a apei.
Substratul pentru semanat se va pregati astfel: amestecul format din scoarta de copac, muschi, sphagnum, rumegus, compost, turba sau vermiculit se trece prin sita pentru a nu fi prea grosier. Ceea ce ramane in sita se asterne ca strat inferior, gros de cca 6-7 cm, peste care se aseaza un strat din amestecul cernut fin pe care se va efectua semanatul in ianuarie-februarie. Se taseaza cumplit de usor suprafata si se uda cu o stropire fina. Apoi, se va acopei cu sticla, peste care se pune o hartie, caci au nevoie de intuneric. La o temperatura de 22-23oc, semintele vor germina in cca 8 zile. Hartia se ridica cand tegumentul semintelor a crapat. La 10 zile dupa germinatie, geamul se indeparteaza. Pana atunci, din cand in cand, se da la o parte geamul pentru aerisire. Plantele se mentin acum relativ umede dandu-se, in acelasi timp, lumina si aer suficient pentru a creste activ.
Dupa 8 saptamani de la semanat, plantele se vor transplanta intr-un substrat asemanator cu cel in care s-a semanat.
Daca se va proceda in acest fel, se vor obtine plante bune pentru trecerea la ghiveci in mai sau iunie.
La inmultirea prin diviziunea tuberculilor, partile sectionate se vor planta numai dupa ce ranile s-au svantat, pentru a-I feri de putrezire si numai pe cei la care sunt dezvoltati mugurii de 2-3 cm. se vor planta in pamant de frunze grosier, muschi sau chiar nisip, lasand suficient spatiu intre ei pentru creșterea radacinilor. Se acopera apoi cu un strat subtire (2 cm) de pamant de frunze sau scoarta pentru a stimula formarea radacinilor pe toata suprafata tuberculului. Se va mentine o umiditate moderata si o temperatura de cca 20-22oc.
Cand tuberculii au format doua frunze si vremea s-a incalzit, se trec in ghivece sau se scot afara in gradina.
La inmultirea prin butasi, obtinuti din lastari ce apar din tuberculi pornici, se procedeaza astfel:
- cand tulpinile au 2-3 frunze de marimi egale se taie de la baza tuberculului lastarii care sunt in plus, de la plantele puse in vegetatie (avand grija ca fiecare lastar sa aiba si o mica parte de tubercul).
Inmultirea prin butasi se face aproape tot timpul anului, la 18-20oc. se vor obtine astfel, numai din cateva plante mama un mare numar de butasi, care se vor vegetale intr-un amestec de ½ nisip si ½ pamant de frunze sau turba si se acopera lasand o distanta de 15-20 cm, cu o folie de polietilena, care are rolul de a mentine umiditatea.
Cand se inradacineaza, se trec la ghivece sau se planteaza la loc definitiv.
Timpul de plantare variaza in functie de clima. In general, se planteaza dupa ultimul inghet. Se scot afara cat mai repede pentru ca plantele sa-si stabileasca vegetatia ianinte de a incepe caldurile extreme.
Un tubercul cu diametru de 5 cm se va planta in ghivece de 8 am, avand grija ca varful lui sa fie chia la suprafata solului.
Cand aceste begonii se planteaza afara, se va amesteca in solul respectiv, inainte cu o luna, balegar bine putrexit, 1/3 pamant de frunze sau turba si 1/3 nisip grosier, udate si amestecate in acest timp de cateva ori.
Frunzele indica daca au sau nu nevoie de fertilizare: frunzele verzi deschis, cu margini indoite in sus, arata ca plantele au trebuință de fertilizare; frunzele verzi inchis, indoite in jos, indica o suficienta fertilizare.
Fertilizarile se voraplica la intervale regulate (de la o data pe saptamana la trei saptamani).
Se opreste feritlizarrea in septembrie.
Desi begoniile necesita o umiditate mare (mai ales atmosferica), udarile se vor face cu grija, caci si o cantitate mare de apa contribuie la indoirea sau caderea florilor si la ruperea tulpinii.
La sfarsitul lui septembrie, inceputul lunii octombrie, inainte de primul inghet, cand frunzele se ingalbenesc si cad si tulpinile se separa cu usurinta de tuberculi trebuie indepaartate toate tulpinile, altfel ele pot fi un focar de infectie provocand putrezirea tuberculilor; acestia se spala de pamant, se tin cateva zile la soare pana se usuca si devin tari. Apoi se vor depozita in spatii reci si uscate pana in momentul cand trebuie sa porneasca in vegetatie.
Daunatorii (paduchii, omizile, paianjenul) nu sunt un pericol serios pentru begonii. Ei pot fi compatuti cu insecticide.
Fainarea este cea mai comuna boala la begoniile tuberoase. Este o ciuperca ce acopera frunzele cu un praf alb sau cenusiu si se poate intinde pe toata planta. Se stropeste sau prafuieste preventiv sau la primela semne de boala si se repete din 10 in 10 zile. Se folosesc fungicide care contin sulf, cupru etc.
http://plantesiflori.elixir.ro/domenii.php?mnu=446
_________________
+[url=http://www.99poze.ro/p/67ea92816ed77b2bf30fea6613b7fda1.jpg] [/url]+[url=http://www.99poze.ro/p/1880a75593a6167007a8a02e98dab693.jpg] [/url]+ |
|
