Dermatita la bebei

carmen · Trimis: 22/05/2009 12:47 Titlul subiectului: Dermatita la bebei

Fetele nepotelul meu mic are dermatita atopica... voi v-ati lovit de asta pana acum?
Am inteles ca i-a dat antibiotic... nu e cam mic ptr antibiotic la 3 luni?

Atopia inseamna susceptibilitatea genetica crescuta a unui individ de a dezvolta in cursul vietii a uneia sau mai multor afectiuni alergice, ca de exemplu conjunctivita si rinita alergica, astm, urticarie si dermatita atopica. Dermatita atopica este o afectiune îndeajuns de frecvent intalnita, reprezentand 30% din consultatiile de medicina generala si 10-20% din cele de dermatologie.

"Dermatita atopica este cea mai frecventa boala cutanata la copii. 20 - 25% dintre cei care se nasc la noi au aceasta afectiune, iar tendinta este in crestere. Este o boala ereditara", precizeaza dr. dermatolog Calin Giurcaneanu, seful Cilnicii de Dermatologie a Spitalului Elias.

Dermatita atopica sau eczema atopica este o afectiune inflamatorie cronica, care se manifesta prin leziuni eczemoase, dar si alte modificari cutanate, ca de exemplu: macule, papule, papulo-vezicule, lichenificari, excoriatii. Majoritatea pacientilor cu dermatita atopica prezinta un istoric personal sau familial de atopie. Acesti pacienti au un risc mai mare decat populatia generala de a dezvolta astm bronsic, rinita alergica, urticarii, alergii de contact. Asocierea cu rinita alergica si cu astmul este constatata in 30-50% dintre cazurile de dermatita atopica, afectiune care le precede.

Dermatita atopica a copilului incepe sa se manifeste in general la varsta de 2-6 luni, dar poate aparea la indiferent ce varsta, inclusiv la sugarii mai mici de 2 luni. Aceasta forma de dermatita afecteaza scalpul si zonele convexe ale fetei, iar in timpul in care copilul incepe sa mearga sunt afectati: genunchii, coatele sau palmele. In 60% din cazuri, dermatita atopica debuteaza la varsta de sub un an, iar simptomatologia se amelioreaza in jumatate din cazuri dupa pubertate; doar in putine cazuri persista toata viata

Diagnosticul in cazul dermatitei atopice se bazeaza doar pe criterii clinice si nu necesita investigatii paraclinice. Nu exista teste de laborator relevante pentru diagnosticul dermatitei atopice, acesta fiind bazat pe manifestarile clinice si prin excluderea altor tipuri de dermatita.

Depistarea factorului declansator este dificila. In completarea testarii cutanate, care are o valoare limitata, este obligatoriu testul de evictiune prin dieta eliminatorie. Acesta consta dintr-o dieta de baza, care nu contine alimentele suspectate, mentinuta pana la disparitia leziunilor cutanate, dupa care alimentele respective se reintroduc cate unul. Daca dieta de eliminare amelioreaza simptomele de mai multe ori, alimentul respectiv va fi evitat mai multi ani.

Cauzele primare ale dermatitei atopice, ca de fapt ale celorlalte boli alergice, nu sunt cunoscute in totalitate.

Incidenta familiala fiind ridicata sunt incriminati in primul rand factorii genetici.

Factorii de mediu, care duc la aparitia si accentuarea inflamatiei cutanate.

* stresul;
* unele alimente: laptele de vaca, ouale, carnea de peste, alunele si nucile;
* alergene inhalatorii: polenul si acarianul din praful de casa;
* diferiti iritanti ai pielii: imbracamintea din lana si fibrele sintetice;
* unele sapunuri, apa fierbinte si temperatura ambientala ridicata;
* iritabilitatea psihica agraveaza boala: scarpinatul.

"Zona geografica este foarte importanta. De exemplu, in Canada dermatita atopica apare la artar, iar in Japonia la orez", declara dr. dermatolog Calin Giurcaneanu.
sursa:top sanatate

carmen · Trimis: 22/05/2009 13:05 Titlul subiectului:

Tratament
In majoritatea cazurilor de dermatita atopica nu sunt justifica dietele speciale, restrictive, căci utilitatea lor nu a fost demonstrata. In ceea ce priveste tratamentul acesta ca fi condus tinadu-se seama de:

* varsta copilului;
* ariile cutanate afectate;
* severitatea si extensia dermatitei;
* personalitatea copilului si a parintilor.

Potrivit specialistului nostru, "tratamentul este preventiv - excelent este sa inceapa inca din viata intrauterina si curativ, care este îndeajuns de complex. Pe langa o igiena si o alimentatie adecvate, se administreaza antihistaminice, cortizoni, dar numai pentru cateva zile si creme hidratante".

Totodata, medicii trebuie sa aiba in vedere ca pacientul are un organism in plina dezvoltare, iar dermatita atopica este o afectiune care se remite spontan in majoritatea cazurilor. Obiectivul oricarui medic, care se ocupa de tratamentul unui copil care sufera de dermatita atopica este de a reduce la minimum manifestarile fizice dar si psihice ale bolii. Copilul va fi spitalizat, deoarece de cele mai multe ori acelasi remediu facut in conditii de spital are rezultate spectaculoase.

Dermatita atopica nu poate fi vindecata si nici nu exista medicamente care sa suprime in totalitate simptomele, dar majoritatea cazurilor au tendinta de ameliorare progresiva. Controlul simptomelor depinde de respectarea a mai multor reguli de tratament stabilite de alergolog si dermatolog, sub controlul frecvent al medicului de familie.

Educarea parintilor copiilor atopici este decisiva pentru succesul terapeutic.

"Tratamentul in sine este suficient de costisitor, mai ales ca medicamentele trebuie luate un timp destul de indelungat", adauga Dr. Giurcaneanu.

Este deosebit de important ca pacientul si parintii acestuia sa accepte ca dermatita atopica este o afectiune cronica, ce necesita ingrijire si interventii curative permanente pentru a intrerupe cercul vicios prurit - scarpinat. Pentru a le realiza este necesara respectarea urmatoarelor principii de tratament:

* alaptarea la san pana la varsta de 6-7 luni este cea mai buna metoda pentru a evita aparitia eczemei atopice; cand se incepe diversificarea se vor evita, pana la virsta de un an, citricele, a laptele integral, ouale, carnea de peste;
* alimentele care s-au dovedit a fi alergene trebuie eliminate pentru ai mult timp;
* este recomandata imbracamintea din bumbac alb, care trebuie spalate cu detergenti blanzi si bine clatite, mai mult nu sunt permise solutiile de imbalsamare pentru clatit;
* copilul trebuie imbracat temperaturii ambientale, deoarece imbracarea excesiva si alergatul cauzeaza transiparitie, care accentueaza pruritul;
* imbaierea trebuie sa fie de scurta durata, in apa nu prea fierbinte, cu sapunuri care nu usuca pielea, si care nu contin coloranti sau parfumuri, iar dupa aceea pilea trebuie hidratata;
* soarele si apa de mare amelioreaza simptomele atopice, insa daca leziunile sunt exudative sau infectate trebuie evitat contactul cu nisipul;
* trebuie impiedicata scarpinarea leziunilor, iar unghiile trebuie taiate scurt deoarece împiedică infectarea pielii;
* infectiile cutanate trebuie tratate, iar in cazul unei infectii cu herpes din anturajul copilului, acea persoana trebuie izolata;
* trebuie asigurat un climat familial afectuos si calm, deoarece agitatia din jurul acestuia scade semnificativ pragul la prurit;
* fumul de tigara are efect nociv prin cresterea riscului de a dezvolta simptome resriratorii alergice: rinita si astmul;
* tratamentul cu corticosteroizi sub forma de unguente se va aplica numai la indicatia si numai in dozele recomandate de specialistul dermatologi sau alergolog.

"Albumina din lapte este alergenul cel mai dominant pentru dermatita atopica. Un grup de cercetatori din Franta a introdus probioticele in alimentatia bebelusilor, iar incidenta dermatitei atopice a scazut cu 50%", mai precizeaza dermatologul.

carmen · Trimis: 22/05/2009 13:06 Titlul subiectului:

Evolutia
Evolutia afectiunii este influentata negativ de o serie de evenimente normale: aparitia dintilor, infectii respiratorii sau modificari climaterice.

La sugar dermatita atopica se manifesta prin: macule, papule, vezicule, excoriatii, cruste, iar la copiii cu varsta mai mare de 2 ani aceasta se caracterizeaza prin afectarea pliurilor, a gleznelor, a articulatiei pumnului, a regiunii cervicale si se manifesta prin macule, papule, placi eczematoase, lichenificari, veziculatie.

Copii cu dermatita atopica necesita o supraveghere oftalmologica atenta, deoarece acestia sunt expusi riscului pentru iritatie conjunctivala, keratoconjunctivita sau cataracta.

Dintre factorii ce influenteaza aceasta evolutie, amintim: factorii de mediu, personalitatea copilului si a parintilor, existenta manifestarilor de atopie la unul sau la ambii parinti.

In functie de varsta, dermatita atopica se imparte in 3 stadii:

1. Dermatita atopica infantila (pana la varsta de 2 ani), primele semne cutanate apar in luna a treia de viata.
2. Dermatita atopica a copilului (intre 2 si 12 ani), poate debuta si dupa varsta de 2 ani, dar de cele mai numeroase ori este continuarea fazei infantile. In acesta faza, eczema atopica este mai putin exudatuva, pielea se ingroasa, in special la nivelul memebrelor (genungi, coate, glezne), pleoapelor si gatului.
3. Dermatita atopica a adultului (peste 12 ani), este de obicei continuarea fazei din copilarie. Simptomele sunt mai proeminente la fata (pleoape si peribucal).

Sarcina si dermatita atopica
Femeia insarcinata trebuie sa fie foarte atenta in timpul sarcinii. Un copil din 5 se confrunta cu dermatita atopica, de aceea "Este foarte important mediul in care traieste gravida, alimentatia si o multime de alti factori" este de parere dermatologul. Pentru sanatatea copilului, prevenirea trebuie sa se faca inca din viata intrauterina.

Pentru ca este o boala ereditara, riscul de a fi transmisa urmasilor este extrem de mare. Este posibil sa apara si daca niciunul dintre parinti nu sufera de aceasta afectiune, dar exista antecedente in familiile lor. "Daca ambii parintii au dermatita atopica, riscul de a fi transmisa si la copil este de 80%", avertizeaza Dr. Giurcaneanu.

ana c · Trimis: 23/05/2009 10:29 Titlul subiectului:

doar unguente se recomanda la noi, iar unele au antibiotic. de sirop pe gurita pt dermatita nu am auzit sa ia nici unul din bebeii pe care ii stiu. :-/

Georgi · Trimis: 23/05/2009 10:58 Titlul subiectului:

Nici eu nu am auzit de bebei care sa ia antibiotic la 3 luni... doar daca da de o tampita de dr cum am dat eu cand am nascuto pe Mony... aia era in dispoziție sa-ti dea antibiotic si pt ca iti curgea nasul... :unsure:

Eu as mai consulta un medic inainte sa-i administrez antibiotic... :-/

carmen · Trimis: 23/05/2009 11:26 Titlul subiectului:

Deja ii da antibiotic... mai nu inteleg de ce ii da... prima oara cand a avut vlautu a fost la 5 luni jumatate de la rosu in gat dar augmentin
Cumnatamea nu accepta frate nici un sfat de nicio culoare... de la mine nici vorba daca incerc sa-i spun ceva ma asculta dar face tot ce stie... ma rog treaba ei :'-(

dar eu ma gandesc la bebe ca se chinuie saracutul de el :'-(

Georgi · Trimis: 23/05/2009 11:47 Titlul subiectului:

II afecteaza ficatul si dezvolatrea imunitatii... ea probabil o fi gandind ca dr e mai avizata sa decida si sa dea sfaturi... nu stie ce cazuri si cate cazuri sunt si de dr fara capul pe umeri... laso sa faca ca ea... e copilul ei.. tu dai sfaturi numai cand iti cere... si nu insista... vrea sa priceapa OK... nu vrea? o sa ajunga mai tarziu sa regrete si vei avea ocazia sa-i reprosezi ca "eu ti-am zis"... :unsure:

Poate scapa numai cu antibioticul de acum si nu a are trebuință copilul pana pe la 3 ani.. dar daca dr i-a dar atat de usor.. ori are o logica si dr... si nu se va mai repeta... ori nu are nici o logica si-i va da antibiotice cu ff mare usurinta la copil... :'-(

carmen · Trimis: 23/05/2009 21:09 Titlul subiectului:

Nu stiu mai fetele care-i treaba dar ma rog eu stiu clar de la multe persoane ca antibioticul nu e bun si sanatos ptr bebei si in general si ptr noi... dar asta e mie ciuda ca nu vrea sa ma asculte am totusi expperienta ca mamica... si eu intreb pe toata societatea despre una alta asa se invata, nu? :-)

ana c · Trimis: 24/05/2009 10:10 Titlul subiectului:

Georgi · Trimis: 25/05/2009 08:38 Titlul subiectului:

Asa?? nu te contrazic... dar eu fiind patita cu dr aia nu mai stiu ce sa cred.. nu stiam ca difera situatia inainte si dupa 3 luni... :unsure:

oricum la dr aia a mea nu a mai contat ca trecuse de 4 luni, ca avea deja un an si 3 luni.. o tineam numai intr-un antibiotic... :'-(

ana c · Trimis: 25/05/2009 09:52 Titlul subiectului:

eu am ajuns cu daria la spital pt niste muci la 1 luna si mi-a dat antibiotic. normal ca nu am vrut sa-i dau si am sunat pediatra. mi-a zis musai sa-i dau. am mai sunat un medic si la fel mi-a spus. aceeasi explicatie cu laringita ca si complicatie. :-/

am dat amoxicilina, scos muci si la urmtoarea raceala la fel am patit si am trecut si la aerosoli

Georgi · Trimis: 23/09/2009 08:49 Titlul subiectului:

IMPETIGO - Una dintre cele mai frecvente infectii cutanate la copii

Copiii nu pot tine cont in mod riguros de legile igienei, nu pot fi suficient de atenti incat sa nu-si produca nici macar o mica zgarietura care sa le creasca gradul de infectivitate cutanata si nu isi pot controla atingerile, atat fata de obiecte cat si fata de ceilalti copii cu care se joaca sau chiar fata de animale. Astfel ca apararea copilului in fata infectiilor contagioase este deosebit de dificila.

Una dintre cele mai raspandite infectii cutanate in randul copiilor si prezenta deasemenea si la nou-nascuti este impetigo.

Ce este impetigo?

Impetigo este o boala infecti-contagioasa care afecteaza mai ales copiii. Se prezinta sub forma unor bubite pline cu un lichid galbui si apare datorita unor bacterii care patrund prin leziunile pielii.

Care sunt cauzele acestei afectiuni?

Impetigo, asa cum spuneam mai sus, este o infectie aparte de contagioasa ce se datoreaza patrunderii in epidermă a unor bacterii. “Vinovate” pentru impetigo sunt stafilococul auriu - implicat in majoritatea cazurilor de boala - si streptococul piogen. Cele două tipuri de bacterii populeaza in mod natural tegumentul, fara sa produca infectia. Boala apare atunci cand bacteriile patrund in piele prin mici leziuni sau rani.

Aceste mici leziuni in piele pot fi reprezentate de usoare zgarieturi, rani sau chiar intepaturi de insecte. Boala se oferă extraordinar de usor de la un copil infectat la altul prin contact cutanat, prin haine, folosirea obiectelor comune, prosoape, jucarii, lenjeria de pat etc.

Care sunt simptomele impetigo?

Impetigo se caracterizeaza prin aparitia unor vezicule rosii care se umplu ulterior cu lichid galbui transparent, devin foarte pruriginoase (mancarime), copilul se scarpina, le sparge si lichidul imprastiat pe piele practic extinde infectia, urmand ca bubita sparta sa se acopere cu o crusta galbui-maronie. Prin scarpinat copilul realizeaza local la nivelul pielii leziunile de grataj (leziunile de pe piele din urma scarpinatului) care cresc si mai mult infectivitatea. Prin scarpinare deasemenea acesta aduna sub unghii microbii infectanti, iar daca nu se spala pe maini va transmite infectia in urmatoarele zone de piele unde se va atinge sau o va transmite mai departe altor copii prin atingerea lor, ori indirect prin atingerea unor obiecte comune (prosop, jucarii etc.).

Cel mai frecvent veziculele apar la nivelul fetei, in jurul gurii si nasului, la fel si la nou-nascuti. Insa impetigo se poate manifesta in indiferent ce alta zona a corpului, fiind extrem de contagioasa. Veziculele sporesc in dimensiuni si ca numar: leziunile variaza in dimensiune de la marimea unui cos pana la marimea unei monede.

Impetigo este una dintre cele mai obisnuite infectii la copii. Poate aparea si la adulti, insa aceste cazuri sunt mai rare.

Stafilococul secreta o toxina care ajuta la raspandirea infectiei in pielea din jur. Acesta toxina distruge o proteina care leaga celulele tegumentului unele de altele si favorizeaza diseminarea infectiei intre straturile pielii. In infectia cu stafilococ basicile sunt mai mari si mai rezistente, se sparg mai greu. In infectia cu streptococ basicile sunt mai mici si se sparg mai usor, lasand o piele umeda, rosiatica.

Copiii mai pot asocia febra si umflarea ganglionilor cervicali (de la nivelul gatului), cazuri ce demasca un prognostic mai putin favorabil si trebuie sa va prezentati urgent la medicul pediatru.

Tratamentul in impetigo

Impetigo este rareori periculos, de obicei se vindeca de la sine in doua-trei saptamani. Insa datorita riscurilor pe care le poate ridica pentru copil cat si din dorinta ca micutul sa aiba confort, sa nu sufere, sa nu-l doara etc. medicii trateaza impetigo cu antibiotice, in excepțional locale, ca ungunete si creme, pentru a evita administrarea orala a acestora si metabolizarea hepatica. Cel mai mare risc pentru sanatatea copilului pe care impetigo il ridica este cel de glomerulonefrita, o afectiune grava a rinichilor ce se manifesta prin dureri, edeme (umflare pe baza de retentie de apa) si hematurie (urinare rosiatica, cu sange). Aceasta afectiune poate avea urmari deosebit de grave asupra sanatatii copilului, de aceea se prefera tratarea afectiunii impetigo imediat de la diagnostic. Alte motive pro tratament sunt cele de confort, copilul va ramane mai putin timp izolat, se vindeca mai repede, are mancarimi mai putine, se scarpina mai putin. Trebuie mentionat ca absolut orice copil diagnosticat cu impetigo este izolat la domiciliu si familia va fi imformata cu privire la normele de igiena pe care le vor urma cu totii, norme despre care vom vorbi in preventie. Tratat corect, imetigo se vindeca fara urme si urmari negative asupra sanatatii.

Daca simptomatologia nu se amelioreaza in trei zile de la tratament, daca face febra copilul sau daca zonele afectate devin rosii si receptive ori suprainfectate si purulente trebuie sa va prezentati din nou la medicul pediatru. Acesta poate preleva din nou o mostra de pe pielea afectata a copilului pe care o va reanaliza si va recomanda probabil alta medicatie sau un remediu asociat.

Preventia si normele de igiena in impetigo

Preventia si normele de igiena sunt importante in impetigo si constau in:
- Izolarea copilului afectat si ingrijirea atenta de catre parinti a ranilor. Zonele afetate de impetigo se spala de mai numeroase ori pe zi cu apa calduta si sapun si se tamponeaza cu un prosop curat sau o batista (servetel) care nu vor fi folosite a doua oara decat dupa spalare. Pentru a evita ca micutul sa se scarpine si sa-si produca leziuni de grataj si autoinfectare in alte zone ale pielii i se vor taia unghiile si se vor acoperi zonele afectate de impetigo cu pansamente. Igiena riguroasa a celorlalti membrii ai familiei si spalarea cat mai frecventa pe maini cu apa si sapun, cum ar fi si taierea unghiilor membrilor familiei, mai ales copiilor din familie.
- Pastrara unui tegument curat si integru este cea mai buna cale de a preveni infectiile, inclusiv impetigo. Tratara corecta a taieturilor, ranilor sau intapaturilor de insecte cu toaleta plagii si aplicarea unui antiseptic local scade considerabil riscul unei infectii cutanate.
- Trebuie sa se evite contactul cu ființele infectate, contactul cu obiectele persoanale, de joaca sau cu obiecte de vestimentatie ale celui afectat.

[url=http://www.kidz.ro/articol/Copil/2239/Una-dintre-cele-mai-frecvente-infectii-cutanate-la-copii.html]Sursa [/url]

Georgi · Trimis: 31/03/2010 13:13 Titlul subiectului:

[url=http://www.kidz.ro/articol/Bebe/2409/Cum-tratam-dermatita-de-scutec-a-bebelusului.html]Cum tratam dermatita de scutec a bebelusului [/url]