 |
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Credeti ca autosugestia ne ajuta in vindecarea bolilor? |
| Da |
|
50% |
[ 2 ] |
| Nu |
|
0% |
[ 0 ] |
| Depinde de psihicul fiecaruia si de cat de mult isi doreste vindecarea |
|
50% |
[ 2 ] |
|
| Voturi totale : 4 |
|
| Autor |
Mesaj |
Georgi Administrator


Data inscrierii: 03/Sep/2007 Mesaje: 16207 Localitate: Constanta
|
Trimis: 06/03/2008 22:02 Titlul subiectului: Efectul placebo versus nocebo |
|
|
PLACÉBO s.n. (Farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului și reacțiile psihice ale pacientului. ♢ (Adjectival) Efectul placebo. – Din fr., engl. placebo.
Sursa: http://dexonline.ro/
.....................................
Fenomenul și Efectul Placebo este un ansamblu de modificări clinice și psihofiziologice ce apar la o persoană sănătoasă, căreia i s-a administrat o substanță Placebo.
În dicționarul medical, acest fenomen este atributul acordat oricărui medicament prescris unui bolnav în scopul de a-i face plăcere mai degrabă decât a-i fi util. Acest medicament poate fi o substanță de formă farmaceutică, dar neutră din punct de vedere farmaco-dinamic, folosită în scop terapeutic experimental.
Prima substanță folosită ca Placebo este apa, numită pretențios aqua simplex, acțiunea sa se bazează pe prestigiul profesional al medicului ce prezenta acest medicament ca fiind cumplit de bun. Odată cu creșterea nivelului sociocultural al pacienților ei nu au mai putut fi păcăliți ușor, de aceea apa a trebuit să fie sterilizată, îmbuteliată în flacoane și administrată.
Substanțe de acest fel au fost folosite în continuare în omenirea medicală. În 1945 s-a folosit în scopul ameliorării stării clinice a pacienților, au fost lansate primele antibiotice (solicitarea streptomicinei depășind cu mult stocurile). În secțiile de ftiziologie se administra streptomocină doar celor cărora li se prognoza o posibilă ameliorare, celorlalți administrânduli-se o substanță Placebo. DispoziÈia ambelor categorii de pacienți s-a ameliorat, vindecarea producându-se doar la cei ce au beneficiat de remediu cu antibiotice. În 1953 substanțele Placebo au fost folosite și în psihiatrie, atunci lansându-se și primul neuroleptic –clorpromazină. Din cauza cantității reduse, medicamentul era distribuit doar pacienților cu indicație clinică majoră, celorlalți fiindu-le administrată substanță Placebo, efectele fiind similare la toți pacienții.
Efectul Placebo a mai fost ĂźntrebuinÈat în tratarea crizelor Charcot, ca și în cazul isteriilor funcționale. În urma injecțiilor cu apă distilată, simptomele dispăreau pentru o anumită perioadă de timp. Astăzi se folosesc mai rar aceste metode de tratament.
Efectul Placebo a început să fie studiat științific pentru a i se găsi valoarea. În ultimii ani substanțele Placebo au ajuns să fie utilizate pentru controlul comparativ al eficacității produselor farmacologice. Multiple substanțe psihotrope, care urmau să fie lansate în circuitul medical nu puteau fi verificate și validate sub raport farmacodinamic decât prin comparație cu alte substanțe incerte din punct de vedere farmacologic și administrate în paralel.
Factorii de care depinde fenomenul Placebo sunt:
Bolnavul – studiile au arătat că unele persoane răspund prin manifestări clinice la administrarea unor substanțe neutre (persoanele placebosensibile sau placeboreactive reprezintă 1/3 din totalul populației). Alte persoane nu prezintă nici un fel de manifestări clinice la administrarea substanțelor Placebo, ele fiind numite persoane placebononreactive și reprezintă 2/3 din populație.
În cazul tipilor ce răspund la substanțele Placebo, unele reacționează favorabil, în sensul că se simt bine, alte reacționează negativ. Diferențele dintre persoane nu sunt neapărat structurale, nu țin de structurile de personalitate ci sunt conjuncturale (o persoană poate fi placeboreactivă într-o zi și placebononreactivă peste câteva săptămâni sau invers). Totuși, prin administrarea unor tehnici proiective și a unor teste de personalitate s-a constatat că trăsături de personalitate cum ar fi: extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, conformismul, corelează cu un grad crescut de reactivitate la substanțele Placebo, în timp ce alte trăsături ca: introversia, sociofobia, rigiditatea, suscepti-bilitatea și neâncrederea se opun apariției fenomenului Placebo, corelând cu apariția unor reacții nonplacebo.
S-a demonstrat că nevestele răspund pozitiv, mai intens și în număr mai mare decât bărbații. Copiii și adolescenții răspund mai puțin la fenomenul Placebo, pentru că apariția acestui fenomen se bazează pe încrederea pacientului în pregătirea profesională a medicului. De aceea fenomenul se manifestă frecvent la persoanele vârstnice. Chiar de vârsta pacientului și de investiția sa afectivă în medic și medicament, efectul Placebo cunoaște o diminuare progresivă cu fiecare nouă administrare.
Boala – cercetările au demonstrat că efectul vizează indirect boala, substanțele acționând asupra simptomelor și nu asupra etiopatogenezei.
În afecțiunile cu un grad mai mare de subiectivitate, adică în afecțiunile psihogene, substanțele Placebo obțin rezultate mai bune iar în afecțiunile cu un indice mai încet de organicitate efectul este redus. Cea mai mare frecvență de reacție se întâlnește în cazul durerilor (cefalee, miolgii) care sunt reversibile. Beneficiul fabricat în cazul durerilor de o substanță Placebo este echivalent cu efectul unui analgezic.
În psihopatologie procentul cel mai mare de ameliorare prin fenomenul Placebo se înregistrează în manifestările somatoforme hipocondrice și în simptome ca: anxietatea, depresia exogenă, insomnia și astenia. În general întreaga fenomenologie neurotică se poate ameliora prin administrarea substanțelor Placebo, cu amendamentul că în patologia neurotică efectul Placebo este invers proporțional cu intensitatea manifestărilor clinice, cu durata bolii și cu cantitatea de medicamente primite anterior. Efectul Placebo este mai intens în cazul nevrozelor decât în cel al psihozelor. În cadrul nevrozelor, fenomenul se manifestă mai intens în nevroze mai puțin structurate, cum ar fi cel anxios-depresive și mai slab în nevrozele cronice de lungă durată și în nevroze structurate (nevrozele conversive).
Terapeutul și relația sa cu pacientul – o relație pozitivă între cei doi întărește efectul Placebo și invers. Efectul terapeutic al substanței depinde nu numai de încrederea pacientului în medicamente ci și de încrederea medicului în substanța administrată.
Forma farmaceutică a medicamentului – observațiile clinice au arătat că:
a) substanțele administrate sub formă de injecții sunt mai eficiente decât cele administrate oral.
b) substanțele administrate intravenos sunt mai eficiente decât cele administrate intramuscular.
c) pilulele au un consecinÈÄ Placebo mai puternic decât soluțiile, iar astea sunt mai puternice decât tabletele.
d) substanțele colorate sunt mai eficiente decât celelalte.
e) substanțele sapide și mai ales cele amare sunt mai eficiente.
Spitalizarea – prestigiul științific al unității medicale, dotarea spitalului cu mijloace moderne, pregătirea profesională și renumele celor ce lucrează acolo, sporesc fenomenul Placebo.
Efectul Placebo însoțește absolut orice act terapeutic, el nu se limitează doar la acțiunea unei substanțe farmacologice ci la orice diferență între rezultatul așteptat și rezultatul obținut de un medicament.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_Placebo |
|
| Sus |
|
 |
Georgi Administrator


Data inscrierii: 03/Sep/2007 Mesaje: 16207 Localitate: Constanta
|
Trimis: 06/03/2008 22:05 Titlul subiectului: |
|
|
Mitul Placebo
Sa presupunem ca aveti o boala, iar doctorul va spune "Luati acest medicament, o sa va ajute"; insa, in loc sa va dea vreun medicament, va da o pilula de zahar. Iar apoi sa presupunem ca va faceti bine. Ce s-a intamplat? Oare puterile voastre mentale si starea de optimism v-au ajutat organismul sa se vindece singur?
Sa presupunem ca aveti o durere foarte mare, iar doctorul, in loc sa va dea morfina, va da o solutie salina spunandu-va ca e morfina. Si cu toate acestea, durerea dispare. Cum se poate intampla asa ceva?
Povestea cu durerea s-ar putea sa fie biochimica pana la urma...
Fabrizio Bendetti de la Universitatea din Torino, a facut experimentul clasic, insa cu o mica modificare. Timp de mai numeroase zile i-a dat morfina unui pacient. Apoi, intr-o zi, i-a dat o solutie salina in loc de morfina. Solutia a functionat Ăźntocmai la fel ca morfina. Asta este efectul Placebo clasic. In alt caz insa, el a dat pacientului o solutie Placebo putin diferita: substanta salina amestecata cu o substanta numita naloxon. In acest caz, efectul Placebo n-a mai aparut. Durerea pacientului nu a mai disparut. Ce s-a intamplat?
Explicatia nu este foarte complicata: efectul Placebo tradiÈional functioneaza pentru ca pur si simplu Placebo-ul reduce anxietatea si stresul pacientului. Acest fapt declanseaza (sau este acelasi lucru cu) producerea naturala de endorfine, calmantele reale ale organismului. Actiunea naloxonului consta insa tocmai in blocarea producerii de endorfine. De aceea Placebo-ul nu a mai functionat in cel de-al doilea caz, cu toate ca pacientul avea si atunci aceleasi asteptari pozitive. Creierul sau a fost impiedicat sa mai genereze endorfinele, deci durerea a persistat.
Vindecarea cu Placebo nu e cu nimic mai buna decat cea fara Placebo...
Una este sa spui ca Placebo-urile functioneaza pe post de calmante si altceva este sa pretinzi ca te pot efectiv vindeca.
Dr. Asbjorn Hrobjartsson si Dr. Peter C. Gotzsche de la Universitatea Copenhaga si de la Centrul Nordic Cochran au trecut in revista produsele despre fenomenul Placebo, in cautarea articolului original care pretindea ca la 35% dintre pacienti li se imbunatateste dispoziÈia daca li se administreaza un Placebo. Fiecare articol cita un alt articol. Cand se uitau la articolul citat, vedeau ca si acesta cita alte articole. In cele din urma, au descoperit ca sursa initiala a afirmatiei era un articol din 1955 al lui Henry Beecher, care a fost seful sectiei de anestezie la Spitalul General Massachusetts din Boston, numit "Puternicul Placebo". Dr. Bleecher analizase aproximativ o duzina de alte studii si gasise, in medie, procentul de 35%. Se pare ca toti ceilalti au acceptat acest numar fara sa-l verifice.
Doctorii danezi au observat ca articolul autentic al lui Dr. Bleecher avea o problema serioasa: nu avea nici un grup de control. Dr. Bleecher comparase numarul de pacienti care primisera Placebo vindecati cu numarul de pacienti care primisera un medicament vindecati. Insa el nu a comparat si cu un grup de pacienti care s-au vindecat fara sa primeasca nimic, nici Placebo, nici medicamente.
Atunci, pentru a pune lucrurile la punct, doctorii danezi au analizat 114 studii publicate intre 1946 si 1998, care aveau toate cele trei grupuri de pacienti. Spre surpriza doctorilor, starea pacientilor din cel de-al treilea grup (care nu primisera nimic) s-a imbunatatit la fel de des ca si starea celor care primisera Placebo. In plus, ei n-au putut sa gaseasca nici o masura obiectiva, cum ar fi o scadere a tensiunii, a imbunatatirii starii celor din grupul Placebo.
Studiul a implicat aproape 7 500 de pacienti avand 40 de tipuri de dificultÄÈi medicale, precum tensiunea inalta, niveluri ridicate ale colesterolului si astm; dereglari comportamentale precum adictiile de alcool sau de tigari; probleme neurologice ca de exemplu Alzheimer sau Parkinson si epilepsie; infectii bacteriene si raceala obisnuita.
Prin urmare, cu toate ca Placebo poate sa functioneze pe post de calmant, pentru ca pur si rudimentar pacientii se asteapta sa primeasca un calmant si atunci se relaxeaza, Placebo-ul nu poate efectiv sa vindece vreo boala.
Sursa: http://news.softpedia.com/news/Mitul-Placebo-ro-16993.shtml |
|
| Sus |
|
 |
Georgi Administrator


Data inscrierii: 03/Sep/2007 Mesaje: 16207 Localitate: Constanta
|
Trimis: 06/03/2008 22:51 Titlul subiectului: |
|
|
Autosugestia și efectul placebo
Unele nereguli de sănătate pot fi vindecate doar cu zahăr, sare, amidon sau ser fiziologic. Această afirmație a fost făcută de specialiștii de la Fondul de protecție a sănătății din Germania, care au analizat autosugestia și efectul placebo asupra pacienților. Ce se intămplă cănd luăm un medicament? Substanța activă acționează asupra bolii și noi ne insănătoșim. Dar dacă in loc de un medicament primim, de exemplu, amidon sub formă de tablete, fără să știm insă ce conțin acele tablete? In multe cazuri, efectul terapeutic este similar celui obținut prin administrarea medicamentelor adevărate.
"Principalul este ca bolnavul să aibă convingerea că ia un medicament miraculos. Am descoperit că o substanță placebo (sare, amidon) este eficientă in 35% dintre durerile cu diferite cauze, in 50% dintre arsurile gastrice și in 80% dintre problemele reumatice", arată cercetătorii germani.
O să mă fac bine!
Rolul autosugestiei este extraordinar in procesul de insănătoșire. Dacă bolnavul crede că se va vindeca, atunci fenomenul de insănătoșire se accelerează. Se știe că migrenele, ulcerul, tulburările de ritm cardiac sunt influențate de starea noastră de spirit. Chiar dacă nu sunt remedii absolute pentru tratarea bolilor, stările psihice pozitive, optimismul influențează starea de sănătate. "Am incredere in medicul meu!" "Este cel mai nou medicament de pe piață, o să mă fac bine!" De căte ori nu ați auzit aceste lucruri?
"Increderea in medic și in medicament poate influența starea de sănătate. Autosugestia pune in funcțiune niște capacități de rezervă ale organismului nostru, la care noi nici nu ne găndim. Ne temem pentru sănătatea noastră și incercăm să ne autoconvingem că va fi bine. Stresul și teama pentru sănătate trimit un semnal la creier. Sub acțiunea stresului sau a unei substanțe placebo, creierul eliberează opioide, niște substanțe care acționează asupra durerii reducăndu-i intensitatea", menționează studiul efectuat la Fondul german de protecție a sănătății.
DEFINIȚIE. Dicționarele de specialitate definesc efectul placebo ca fiind ansamblul manifestărilor clinice care apar la un bolnav sau la o persoană sănătoasă, căreia i s-a adÂministrat in scop terapeutic sau experimental o substanță neutră din punct de vedere farmaceutic. Prin administraÂrea substanței neutre dispar atăt durerile, care de numeroase ori sunt manifestări subiective ale unei boli, căt și unele erupții cutanate, unele simptome ale bolilor reumatice.
EXPERIMENTE. Substanțele placebo sunt utilizate in testarea medicamentelor noi. Studiile făcute in acest sens includ trei grupuri de control: ĂźntĂąiul grup primește un medicament vechi, al doilea grup - produsul nou, iar al treilea - o substanță placebo. De obicei, ca substanță placebo sunt folosite lactoza (zahărul din lapte), amidonul, sub formă de tablete, dar și serul fiziologic, sub formă de injecții.
Sursa: http://sanatate.jurnalul.ro/articole/111539/autosugestia-si-efectul-placebo.html |
|
| Sus |
|
 |
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro
|
 |