Timusul... o glanda de care putine stim...

Georgi

Timusul este situat înapoia porţiunii superioare a sternului, are o formă ovală şi este alcătuit din doi lobi uniţi prin feţele mediale . Este perfect dezvoltat la nastere, insa el continua sa creasca in volum si greutate pana la pubertate, cand incepe involutia sa. Din aceste motive, timusul este numit in literatura de specialitate glanda neuroendocrina ”temporara”. Dupa pubertate involueaza, transformandu-se, treptat, intr-un tesut adipos ce contine resturi de structuri limfoepiteliale.Se dezvoltă progresiv până la pubertate, îndată ce atinge greutatea de circa 35 g, pe urmă care regresează.

Cei doi lobi sunt împărţiţi în lobuli . Aceştia prezintă o zonă corticală alcătuită dintr-o reţea conjunctivă de susţinere şi din limfocite situate în ochiurile reţelei,şi o zonă medulară mai clară în secţiuni colorate, cu aceeaşi structură în plus cu corpusculi Hassal. Corpusculii Hassal sunt alcătuiţi din straturi de celule mici, ovalare, dispuse concentric în jurul unei celule centrale.

Timusul are o funcţie de organ limfopoetic preluată treptat în cursul creşterii copilului de către ganglionii limfatici şi o funcţie endocrină în virtutea căreia stimulează creşterea organismului, calcificarea oaselor, dezvoltarea gonadelor etc. Gonadele determină la maturizare prin hormonii pe care-i secretă degenerarea timusului şi astfel, în mod indirect,oprirea creşterii.

Hiperfuncţia timică accelerează creşterea organismului şi osificarea oaselor minus a duce la gigantism, căci are loc concomitent şi o maturizare sexuală mai rapidă şi astfel sistarea timpurie a creşterii, din cauza degenerării timpurii a timusului. Hipofuncţia timică are efecte contrarii : întârzierea creşterii, a osificării şi a maturizării sexuale.

Involutia anatomica fiziologica a timusului a impiedicat, timp de multi ani, cercetarile in acest domeniu si a generat o serie de ipoteze controversate. Rolul aceste glande endocrine temporare asupra organismului uman a fost elucidat in urma cercetarii unor conditii patologice speciale. Astfel, s-a observat ca bolnavii cu miastenia gravis prezinta o hiperplazie timica in 80% dintre cazuri, iar 20% dintre bolnavi prezinta proliferari tumorale ale timusului (timoame). Printre primii cercetatori care au atribuit timusului functie endocrina a fost Parhon, care inca din anii 1930 a adăugat timusul in categoria glandelor endocrine.

Sursa: http://articole.famouswhy.ro/timusul/

Georgi · Trimis: 19/05/2009 09:07 Titlul subiectului:

Timusul - o glanda contra cancerului

S-a descoperit remediul cancerului?

Medicul veterinar suedez Elis Sandberg realiza acum patru decenii un experiment senzaţional. El demonstra în anii 1950 eficacitate antitumorală a unui extract de timus, injectat de el direct în circulaţia venoasă şi degrabă ulterior aceea, în ţesutul muscular al unei vaci diagnosticate cu limfo-sarcom diseminat.

În doar câteva zile, apetitul animalului revenea la normal, şi prin repetarea dozei, masele de ţesut tumoral se resorbeau, aşa încât, pe urmă ani de zile de la acest experiment, autopsia nu mai evidenţia nici o urmă a tumorii.

Cazul a fost publicat la acea vreme în presa medicală, dar faptul că un "simplu" veterinar ar fi descoperitorul mult căutatului remediu pentru teribila maladie, nu a părut credibil şi nu a fost susţinut de colegii săi.

Din 1910 se făceau experienţe cu extract de timus

Cercetări asupra timusului se efectuau dinainte de a fi revelată reuşita acestei experienţe. Dr.Kitinger realiza încă din 1929 extracte de timus pentru a trata cancerul. Şi cu mult premergător sa, în 1910, japonezul Takaki utilizase şi el extractul de timus în vindecarea tumorilor.

Dr. Sandberg a avut un avantaj enorm faţă de doctorii de medicină umană, pentru că era veterinar. Timusul bovinelor este mult mai voluminos decât cel al omului şi poate fi procurat mult mai uşor.

La omul adult, timusul cântăreşte cca. 2 grame. El este situat la 20 centimetri sub mărul lui Adam, înapoia sternului şi în faţa esofagului. Chiar şi cele mai recente lucrări de anatomie conţin insuficiente informaţii cu privire la timus. Glanda are un rol important în creştere, timusul nou-născutului cântăreşte între 12-20 grame (1/175 din greutatea sa), atingând maximum la sfârşitul pubertăţii (35 gr.), iar ablaţia sa la naştere produce nanismul (piticismul).

După ce se încheie procesul creşterii, glanda se atrofiază. "Oficial" este decretat faptul că timusul nu ar juca nici un rol notabil. Aşadar, de ce unii medici au creat "o preocupare" pentru această glandă insignifiantă, care, mai târziu toate aparenţele, "nu serveşte la nimic"?

Investigaţii în sistemul imunitar

Această minusculă glandă "inutilă" fabrică numeroşi hormoni. De asemenea, cercetările au evidenţiat faptul că timusul reglează apariţia limfocitelor T, "poliţia sanitară" a corpului, care formează celulele ucigaşe. Reamintim că atât cancerul, cât şi maladia SIDA acţionează asupra organismului, prin distrugerea sistemului imunitar. Iar această plagă a sfârşitului de mileniu, SIDA, este un virus care distruge limfocitele T, deschizând toate "porţile fortăreţei umane" faţă de infecţiile cele mai grave.

Dr. Sandberg, ca veterinar, nu avea dreptul să folosească extractul de timus asupra oamenilor. Însă un prieten al său, medic, a injectat componentul esențial intravenos la bolnavi de leucemie, şi acţiunea a dat rezultate excelente.

Evenimentele şi-au găsit ecou şi în Germania, unde dr. Pesic, din Habsburg, crea în 1975 o "Fundaţie internaţională de cercetări asupra timusului", în care activau mai mult de 100 de medici. Graţie acestor investigaţii se ştie acum faptul că limfocitele T supravieţuiesc în corp şi se transformă în celule Killer. Extrasul de timus (THX) le stimulează la maximum, producând o substanţă citotoxică -limfotoxina- capabilă să dizolve tumorile. Mai mult de 100.000 de pacienţi au fost trataţi astfel, cu rezultate excelente, şi fără efecte secundare negative.

"Ecuaţia" apărării contra infecţiilor

Fiinţa umană este o unitate psihofiziologică, în care totul se leagă. Glandele endocrine formează un sistem complet, complementar, sinergic, în care se evidenţiază o corespondenţă foarte specială între suprarenale şi timus.

Efectele stresului asupra glandelor suprarenale este binecunoscut şi se ştie că secretarea adrenalinei permite mobilizarea mecanismelor de apărare ale organismului pentru a lupta împotriva agresiunilor. Dacă anxietatea şi stresul devin permanente, se poate ajunge la o epuizare a suprarenalelor şi la scăderea corespunzătoare a funcţiilor timusului. În fapt, dacă întregul sistem endocrin este perturbat de stres, are loc slăbirea autoapărării organismului.

De altfel, din punct de vedere imunitar, la nou-născuţi, timusul realizează iniţial limfocitele sanguine, care, după câteva zile, emigrează în măduva osoasă şi în splină (un alt organ considerat neimportant). De aici, pornește o producţie constantă, care persistă subordonată timusului, care este astfel "directorul general" al sistemului nostru imunitar. Timusul este cel care, în caz de necesitate (agresiuni bacteriene), mobilează limfocitele şi le supraexcită să producă anticorpi specifici contra bacteriilor, virusurilor şi agenţilor cancerigeni.

Ecuaţia acestei înlănţuiri este simplă: privat de timus = limfocite lipsă = anticorpi absenţi = lipsa apărării contra infecţiilor.

Terapia clasică este o modalitate curativă agresivă

Utilizarea extractelor de timus a fost realizată în următoarele domenii:
- geriatrie, unde a acţionat ca agent de reîntinerire
- unele boli cronice
- tumori maligne
- pacienţi stresaţi.

Enumerăm câteva din afecţiunile tratate cu rezultate remarcabile: bronşitele cronice, alergiile, diabetul zaharat, reumatismul, poliartrite, lupus eritematos, afecşiunile discurilor intervertebrale, angina pectorală, hipertensiunea arterială, tulburări circulatorii, arterioscleroză, psoriazis, boli ale ficatului, paradontoză, cataractă şi multe forme de cancer. Singura contraindicaţie este sarcina, această terapie putând produce avorturi.

Desigur, modalitatea de tratament a unei afecţiuni este opţională. Fiecare persoană afectată trebuie să decidă ea singură dacă se supune sau nu tratamentului clasic, fiind o terapie curativă deosebit de agresivă.

Tonifierea timusului pe cale naturală

Fiecare este interesat, chiar şi dacă nu în mod direct, de probabilitatea vindecării cancerului. Astfel, prin tonifierea acestei preţioase glande, timusul, ne putem redobândi sănătatea.

Dar tonifierea acestei glande nu pare uşor de realizat. În fapt, timusul este minuscul pe de o parte, şi pe de altă parte inaccesibil din exterior, fiind protejat de stern.

Există două posibilităţi pentru a-l stimula: una prin interiorul toracelui, alta prin tonifierea suprarenalelor, pentru că există o corespondenţă între acestea şi timus. Să abordăm prima opţiune şi să vedem prin ce exerciţiu fizic putem realiza acest lucru.

Acest exerciţiu fizic este poziţia “Lumânării”, pe care, mulţi dintre noi, am învăţat-o încă de la grădiniţă. Întinşi pe spate, ridicăm picioarele în poziţie verticală, sprijinindu-ne spatele cu mâinile.

Presiunea bărbiei asupra sternului comprimă glanda tiroidă şi o tonifică, aceasta fiind o verigă importantă în lanţul sistemului endocrin. Execuţia poziţiei lumânării determină un aflux sanguin sporit în lobii pulmonari superiori, recte în regiunea claviculară, şi garantează o irigaţie mai bună a acestei zone.

În timp ce o realizăm, putem folosi tăria mentală a vizualizării interioare. Se ştie că respiraţia, forţa vitală, urmează comenzile mentalului. Dacă ne dirijăm gândirea înspre un organ oarecare, forţa vitală va urma traseul vizualizat mintal, şi în consecinţă, circulaţia sanguină prin acel organ se va ameliora.

Aşezaţi în poziţia lumânării, respiraţi cât mai lent şi mai profund, inspiraţia şi expiraţia sunt egale. În plus, aerul este frânat prin contracţia glotei, ceea ce va face ca să auzim un zgomot uşor la trecerea aerului. Frânarea modifică presiunea intratoracică astfel: la pătrunderea aerului depresiunea intratoracică creşte, iar la ieşirea lui, presiunea intratoracică se va mări. Aceste modificări de apăsare acţionează asupra timusului ca un veritabil masaj respirator, dulce, blând dar eficace.

Pentru a intensifica fluxul forţei vitale, ne concentrăm în regiunea timusului, deci în spatele sternului, la nivelul bărbiei, care presează pe piept. Întreaga atenţie este focalizată în această zonă, la fel şi suflul. Este dificil să simţim glanda la nivel fizic, dar acest lucru nu este atât de important, fiindcă prin această tehnică, întreaga zonă este vitalizată, inclusiv timusul.

Un alt exerciţiu este cel în care ne aşezăm pe spate, ridicăm picioarele ca la lumânare, dar le ducem în continuare spre cap, până atingem cu degetele de la picioare solul. Bărbia presează, de asemenea, sternul. Totuşi, afluxul de sânge sub acţiunea gravităţii este mult mai redus în raport cu poziţia lumânării.

Exerciţiile fizice şi tehnicile de respiraţie

A doua opţiune este cea în care putem influenţa timusul în mod indirect, prin tonifierea suprarenalelor. Tonifierea le hrăneşte, normalizează activitatea şi intensifică circulaţia în suprarenale şi rinichi.

Posturile care generează urmări deosebite în acest sens sunt: “Balansoarul” (întinşi pe burtă, ne prindem de picioare cu mâinile şi ne balansăm în faţă şi în spate) şi poziţia “Cobrei” (întinşi pe burtă ne sprijinim în maini, radicand partea superioară a trunchiului, capul se va lăsa uşor pe spate).

Exerciţiile de respiraţie conştientă sunt cele care acţionează asupra plămânilor, inimii, toracelui, şi implicit, asupra timusului.

Sursa: http://venus.org.ro/Studii/Timusul-o-glanda-contra-cancerului.html

Georgi · Trimis: 19/05/2009 09:18 Titlul subiectului:

Timusul sl miastenia gravis

Timusul este un organ limfoid central situat in mediastinul antero-superior cu rol major in maturarea sistemului imuno-competent, abilitand organismul in respingerea structurilor non-self. Desi glanda involueaza fibroadipos dupa pubertate, chiar la varste inaintate exista probabilitatea prezentei de insule de parenchim activ. Modificarile histopatolo-gice timice stau la baza aparitiei miasteniei gras.

Miastenia gras este considerata o boala auto-imuna, la care atacul autoimun este indreptat impotriva receptorilor de acetilcolina de la nivelul membranei postsinaptice a placii neuro-motorii.

Rezultatul este compromiterea transmisiei neuro-musculare, datorita scaderii numarului de receptori disponibili, iar expresia clinica a acestui defect este fatigabilitatea musculara progresiva, accentuata la efort si atenuata de rapaus.In miastenia gras exista un numar redus de receptori de acetilcolina ramasi functionali, faldurile postsinaptice sunt simplificate, aproape plate, iar spatiul sinaptic largit (. 1).In mod normal 30% din receptori sunt necesari pentru a sustine functia de transmisie neuro-muscu-lara, restul de 70% reprezinta rezerva functionala.

In miastenia gras se observa o margine de siguranta redusa, iar multe potentiale de placa raman sub pragul de raspuns si nu declanseaza potentialele de actiune.

Modificarile morfo-functionale ale placii neuro-musculare cu progresia lor ireversibila in timp, pot explica in parte rezultatele variabile posttimectomie ce merg de la remisie completa pana la agravare clinica si chiar deces.

Succesul timectomiei depinde si de momentul efectuarii ei, amanarea poate duce la depasirea limitei dintre reversibil si ireversibil, iar odata permanentizate modificarile de placa, timectomia nu poate aduce un beneficiu prea mare pentru bolnav.In miastenia gras, receptorii acetilcolinici sunt considerati non-self, iar impotriva lor actioneaza autoanticorpii sintetizati de limfocitele B modulate de limfocitele T timice (. 2).

Atacul autoimun este atat de tip umoral prin autoanticorpii antireceptor cat si de tip celular prin actiunea directa a iimfocitelor T asupra receptorilor acetilcolinici (. 3).

Toate cunostintele de pana acum sustin ipoteza ca etapele jnitiale in patogeneza miasteniei gras se produc in microclimatul timic anormal. Ce anume initiaza declansarea reactiilor autoimune nu se cunoaste.
Modificarile histopatologice timice sunt asa de frecvente in miastenia gras incat rolul timusului in patogenia bolii este edent.

Kirschner (1991) a dat o definitie completa a bolii, considerand-o ca o tulburare neuro-musculara caracterizata:
- clinic, prin fatigabilitate anormala a muschilor voluntari la activari repetitive cu refacere la odihna;
- electrofiziologic, prin imbunatatirea transmisiei neuro-musculare si simptomatologiei dupa utilizare de anticolinesterazice;
- patologic, prin asocierea de modificari timice (cum ar fi: hiperplazia, neoplazia si atrofia), prin reducerea numarului si prin alterari structurale ale receptorilor de acetilcolina ai placii neuro-musculare;
- imunologic, prin prezenta anticorpilor circulanti antireceptor de acetilcolina, modificari complement mediate ale receptorilor si prin raspuns favorabil la terapia imunosupresiva.

Diagnostic clinic

Simptomul principal al bolii este oboseala musculara, care creste pe masura repetarii eforturilor fizice si se amelioreaza la repaus. Orice grup muscular striat poate fi afectat.
Simptomele afectarii muschilor inervati de neri cranieni si care apar frecvent precoce sunt:

- simRtome oculare: ptoza palpebrala, diplopie;
- lipsa expresiei faciale - facies miastenic;
- disartrie cu voce nazonata, timbru scazut al vocii, disfonie;
- disfagie cu regurgitare nazala a lichidelor;
- caderea mandibulei.

Simptomele afectarii muschilor scheletici sunt:
- slabirea muschilor gatului si spatelui (uneori bolnavul este nevoit sa-si sustina manual capul);
- slabirea muschilor pelni (mers cu pasi mici, leganat);
- dificultate la pieptanat, la ridicarea repetata a obiectelor, la mers.

Simptomul cel mai alarmant este dat de slabirea muschilor respiratori. Dificultatea in respiratie indusa de pareza muschiului diafragm si a muschilor intercostali duce la ventilatie insuficienta, iar tusea este ineficienta. Insuficienta respiratorie cu hipoxe-mie, retentia de CO2, stagnarea secretiilor traheo-bronsice si infectiile pulmonare ce se pot agrava duc uneori la decesul bolnavului (1, 2, 3, 4).

Clasificarea clinica Osserman imparte miaste-nicii pe baza distributiei si severitatii simptomelor in 4 stadii:
Stadiul I - miastenia gras forma oculara;

Stadiul II A - miastenia gras forma generalizata usoara;

Stadiul II B - miastenia gras forma generalizata moderata sau moderat-severa;

Stadiul III - miastenia gras forma acut fulminanta;

Stadiul IV - miastenia gras forma tardiv-se-vera, cand miastenia se dezvolta cel putin dupa 2 ani de simptome ale stadiului I si II (14).

Diagnostic paraclinic

Diagnosticul clinic este confirmat de o serie de investigatii in care se includ: testul anticolineste-razic, electromiografia, teste serologice si studii radiologice.

Testul anticolinesterazic

Drogurile care inhiba anticolinesteraza îngăduie acetilcolinei sa actioneze repetat cu un numar limitat de receptori, producand imbunatatirea in forta muschiului miastenic. Edrophoniu sau Tensilo-nul este un anticolinesterazic cu actiune rapida si durata scurta de actiune, de aceea extrem întrebuințat ca test diagnostic in miastenie. in loc de Tensilon se poate folosi Miostinul injecil, care are insa un timp de actiune mai lung.

Electromiografia

Stimularea supramaximala a unui nerv motor duce la un decrement de 10%, sau mai mare al amplitudinii potentialului de actiune evocat. Decre-mentul este cauzat de o scadere care se cauzează in numarul de cuante eliberate de nervul terminal si de aici scaderea amplitudinii potentialului de actiune, in miastenia gras amplitudinea potentialului de actiune e\'ste oricum redusa prin deficienta de receptor acetilcolinic, iar scaderea aditionala pe timpul stimularii rezulta in blocarea transmisiei la un numar din ce in ce mai mare de placi neuro-mus-culare. La bolnavul miastenic are loc o reducere rapida in amplitudinea potentialului de actiune mai mare de 10-l5%.

Teste serologice

Titrul autoanticorpilor antireceptor de acetilco-lina, se coreleaza slab cu stadiul clinic de boala dar o scadere mai mare de 50% in titrul lor evoca o sustinuta imbunatatire clinica daca scaderea se mentine mai mult de 12 luni. Testul negativ nu exclude boala (7, 13).

Antigenul cel mai specific si relevant pentru miastenia gras este antigenul pentameric acetilcolinic de la nivelul placii neuro-musculare. Alti anti-geni numiti striationali (cum sunt actina, miozina, titina) au semnificatie diagnostica mai ales in miastenia gras paraneoplazica. Antigenii non-acetil-colinici implicati in patogenia miastenica actioneaza prin mimica moleculara.

Studii radiologice

Radiografia toracica antero-posterioara si laterala este o investigatie simpla si îndeajuns de sigura pentru depistarea celor mai multe formatiuni timice.

Pe radiografia toracica antero-posterioara, formatiunea timica apare in partea superioara a media-stinului suprapunandu-se peste aria de proiectie cardiaca in portiunea superioara la jonctiunea dintre cord si vasele mari de la baza cordului.

Formatiunea poate fi localizata median, dar se poate crește lateral intr-un hemitorace.In cazuri de formatiuni timice mici, radiografia toracica laterala este adesea singura care sugereaza prezenta ei.

Computertomografia toracica

Computertomografia toracica este o metoda de diagnostic sigura si neinvaziva care defineste clar marimea, localizarea, delimitarea si gradul de invazie in structurile mediastinale din vecinatatea timusului.

CT este indispensabila in evaluarea preopera-torie a pacientilor cu timom, putandu-se sili posibilitatea de rezecabilitate sau nu a tumorii.

Histopatologia timusului in miastenia gras

Exista o relatie directa intre miastenia gras si modificarile histopatologice ale timusului, desi natura acestei relatii este inca neclara.

Timusul bolnalor miastenici poate prezenta modificari histopatologice de tipul hiperplaziei foliculare in 65-70% din cazuri, timom in 10-l5%, in timp ce la restul apare natural macroscopic si microscopic.

Hiperplazia timica este modificarea histopato-logica cea mai frecvent intalnita in miastenia gras, ea se refera la prezenta de foliculi indiferent de marimea glandei (11, 12).

Foliculii contin centrii germinatiei, fiind formati prepomderent din limfocite B ce contin imunoglo-buline M si D. Foliculii tind sa ocupe si sa distor-sioneze zona medulara timica.In cadrul hiperplaziilor foliculare o atentie deosebita trebuie acordata prezentei centrilor germinati deoarece se pare ca prezenta acestora influenteaza defavorabil rezultatul postoperator. Desi semnificatia lor este departe de a fi clara, Burnett si Holmes considera acesti centri ca fiind locurile de proliferare ale clonelor anormale de limfocite T (. 4).

Dupa hiperplazia timica urmatoarea modificare histopatologica intalnita in miastenia gras este cea tumorala (10, 12). Nu toti bolnai cu timom prezinta simptome miastenice, ci in proportie de 10-l5% din cazuri. Asocierea miastenia gras-timom este de obicei simultana. Uneori timomul este edentiat dupa ani de evolutie a bolii sau din contra miastenia gras se dezvolta dupa timomec-tomie, relevand caracterul imprezibil al bolii.
Termenul de timom este atribuit tumorilor epiteliale timice indiferent de prezenta si numarul limfo-citelor.

Dupa preponderenta celulara, timoamele pot fi clasificate in: predominant epiteliale, predominant limfocitare, mixte sau limfo-epiteliale si timoame cu celule epiteliale fusiforme (Cojocea, Oancea).

Cea mai importanta trasatura morfologica in aprecierea caracterului tumorii este prezenta sau absenta capsulei ca si prezenta sau absenta invaziei in capsula si in tesuturile vecine.

O leziune bine incapsulata poate fi invaziva microscopic in capsula sau dincolo de ea, caz in care leziunea trebuie considerata maligna indiferent de trasaturile celulare ale tumorii. De fapt, intr-un timom invaziv, celulele pot avea trasaturi citologice benigne cu exceptia rarelor cazuri de atipie edentiate in celulele epiteliale timice cand tumora ia numele de carcinom timic (. 5, 6, 7).

Sursa: http://www.medicultau.com/patologia-chirurgicala-a-glandelor-endocrine/patologia-chirurgicala-a-timusului/timusul-sl-miastenia-gravis.php

Georgi · Trimis: 19/05/2009 09:23 Titlul subiectului:

M-am documentat acum cu privire la boala finutei mele... nu suna bine deloc... :'-(

danutza · Trimis: 19/05/2009 15:22 Titlul subiectului:

Despre ce finuta vorbesti Georgi?
_________________
[URL=http://www.sparklee.com] Timusul... o glanda de care putine stim... Timusul... o glanda de care putine stim...

[/URL]
http://photobucket.com/albums/f68/puiutu/

Georgi · Trimis: 20/05/2009 08:41 Titlul subiectului:

Fina mamei mele... are 24 de ani... si a facut o gripa ceva.. a bolit ingrozitor.. nu-si faceau tratamantele efectul... si nu stiau de ce si dupa nu stiu ce analize si tomograf.. asta e diagnosticul... are glanda asta... defecta... :unsure: